Vecinii mei, străinii

Acum câteva zile am vizitat un prieten în căminul 10 din Memo, loc unde am petrecut și eu 2 ani din studenție. M-am reîntâlnit cu niște vechi prieteni nigerieni și am glumit pe seama absenței mele, că de când m-am mutat în chirie nu mai știau nimic de mine. Și ei sunt singurii care stau în România 3 ani, nu ca ceilalți din Erasmus câteva luni.

De ei mă leagă o întâmplare comică de acum câteva luni: mergeam cu cineva foarte cunoscut prin Centrul Vechi și cred că am făcut 500 m într-o ora deoarece toți îl recunoșteau și-l salutau. Vedetă autohtonă, în toată regula… Și când tocmai mi se lăuda satisfăcut câtă lume îl cunoaște și-l respectă, vin de mă întâmpină negrișorii aceștia cu nume ciudate și mă mai întreabă una, alta. Omul meu rămâne înmărmurit și mă întreabă ,,Bine mă, dar tu de unde dracu îi știi pe ăștia?”. Zic ,, pe dumneata te știe tot orașul, dar eu am cunoscuți și în centrul Africii” :))

În anii petrecuți în 10 am întâlnit toate naționalitățile posibile. Stăteam la parter cu ei și câțiva prahoveni și dâmbovițeni cu care nu schimbam mai mult de niște saluturi sporadice și anemice, așa, ca între români. Cu străinii eram în schimb peste tot. Cu mine mergeau prima oară în cluburi, eu i-am dus prin Deane’s și tot cu mine au văzut prima și de multe ori ultima oară Britannia :))

Și ce mai gălăgioși erau italienii, cât bun simț aveau belgienii și ce mult mi se părea că beau bere englezii, chiar și după standardele mele. O lituaniancă bea mai repede sticla de vodka decât mine, iar drăguții de negrișori ( se făcuse o gașcă de francezi magrebieni + nigerieni) când au făcut prima oara cunoștință cu palinka mea n-au mai nimerit intrarea la McDonalds. O macedoneancă în prima ei seară în căminul brașovean s-a nimerit să fie luată la dans de niște colegi de ai mei de la Silvic prin față și prin spate, iar când s-a trezit făcută sandwich a început să strige isteric:,, NO SEX, NO SEX!”

Că veni vorba de serile culturale, erau cu adevărat de neuitat: limoncelo, salam sardinian, bere nemțească, uzo, pui nigerian, o specialitate turcească de miel, vin moldovenesc, ciocolată belgiană, cognac franțuzesc, de toate dădeai în seara cu pricina care la unii, mai obosiți se termina brusc.

Gânduri de mulțumire îmi inundă și acum amintirile, când era să mor asfixiat de propria mâncare lăsată pe reșou în timp ce pe mine mă luase somnul către 2 englezi ce dezbăteau la un pet lângă ușa mea. Nu pot să uit vreodată despărțirile de ei, mai grele decât de orice român ce l-am avut coleg de cămin…

Iar la capitolul străini + studente românce, iar ceva funny. Într-o primăvară mai călduroasă toți străinii se postaseră pe băncile din față la socializat cu berea-n buză, iar niște tipe din 8 nu mai aveau ochi decât pentru ei. Așa cum le zicea un amic, Chinezu (nu bloggerul): ,,vă și vedeați bându-vă cafeaua pe Champs Elysees!”. Numai una a fost norocoasă, iar celorlalte le-a trecut dragul repede de cocoșul galic.

Ăștia-s străinii mei din cămin, unde am învățat pe lângă câteva fraze în aproape orice limbă cunoscută și lecții de viață, iar socializarea multiculturală nu mi-a fost niciodată dificilă

Facebook Comments

9 comments

  1. Amintirile frumoase raman, cele urate se uita usor … au fost momente memorabile care o sa-ti aduci aminte toata viata … caminul reprezinta studentiada perfecta de care o sa ne aducem aminte tot tipul cu drag 🙂 spor la scris

  2. Eee, deci in caminul studentesc ai devenit poliglot… 🙂

    Viata de student trebuie sa fie foarte interesanta. Promit sa inlocuiesc adjectivul atribuit anterior acesteia, peste un an, cand voi schimba si eu lumea liceului cu cea a universitatii. Atunci voi putea vorbi din propria experienta, deci descrierea mea va capata valente personale.

    Mi-au placut intamplarile povestite de tine aici!
    😀
    Ne mai auzim!

Leave a Reply