Originalitate vs. Superficialitate

Am impresia că lumea în care trăiesc devine din ce în ce mai superficială, și nu greșesc. Mă uit împrejur, mă uit și pe net și văd doar insulițe de originalitate într-un ocean de falsuri, de fake-uri preluând (ironic) un termen la modă. Nu mă îngrozește numai propriul exemplu că timpul petrecut în fața calculatorului îmi răpește din ce în ce mai mult din timpul liber, și după cum spunea Paler ,,avem din ce în ce mai multe cunoștințe dar comunicăm tot mai puțin”, ci tot orizontul național.

În țara Pițipoancei și a Cocalarului mâncăm din ce în ce mai puțin original, fastfoodul câștigă teren, îmbrăcăm ce apucăm (sau ce ne permitem) cu gust sau fără și consumăm emisiuni tv dependente de rating.

E societatea de consum ce ține prea adesea cont de cantitate și nu de calitate.

Dacă mă gândesc la hrana sufletului, îmi dau seama că goliciunea e și mai adâncă. În țara lui Eminescu, Eliade și Cioran marile librării dau faliment pentru că nu mai e trendy să citești. Există alte tentații, iar ziarul cel mai citit nu e vreo Dilemă Veche, ci Libertatea. Câteva târguri de carte mai țin vie flacăra speranței că poporul ăsta nu și-a omorât de tot intelectualitatea.

E o infuzie de superficialitate în toate. Doar valoarea banului e unanim acceptată. Lipsa valorilor și a originalității i-a adus pe mulți români trecuți de 35 ani și cu calviție în situația de a avea un intelect de adolescenți târzii.

Nici în atracția fizică nu mai e loc de originalitate. Deși mulți apreciază româncele frumoase, unele lasă naturalețea la o parte și se umplu de botox și silicoane. Poate că așa înțeleg unii originalitatea feminină: nu ca o deviere de la normal, ci de la banal. Nu e banal, dar e kitsch.

Îmi amintesc cu emoție perioada de școală pre-internet în care nu dădeam copy-paste la comentarii și rezumate ale unor romane ce nu le citisem. Mai ne inspiram noi din câte-o carte luată ad-hoc, dar tot aveam meritul creativ de vreo 50-60%.

Clișeele expirate prezente în textele unor tineri blazați și grăbiți umbresc creativitatea altora și îmi amintesc de cuvintele lui Djuvara care spunea că lipsa originalității la noi are 2 cauze: parvenitismul și traiul la confluența a multor culturi ce ne-a influențat pe rând.

Parvenitismul la noi e binecunoscut. E continuu. A fost început acum multă vreme când mulți țărani au invadat orașele dar nu s-au adaptat la traiul urban niciodată. Acum mulți au ajuns bogați peste noapte și sunt dornici de afirmare cu orice chip.

Cu adaptabilitatea românului la orice trend e clar. Am preluat orice începând de la turci până la americani.

Tare mi-e frică că generația de azi va fi umbrită de ecourile majorității Made in China, că genialitatea unora nu va fi suficient vizibilă datorită lor.

Și totuși avem un Tudor Chirilă, un Nae Caranfil, Cristi Mungiu, și alții ca ei… M-am mai liniștit puțin.

Facebook Comments

4 comments

  1. Ai sticat articolul enumerand la sfarsit printre valori ale acestei tari pe Tudor Chirila.Nu vad de ce poate fi el un model pentru noi toti!Eu il consider opusul omului model, ce se cere intr-o societate care parcurge drumul descris de tine.Sper sa nu ma insel…., dar nu l-as da exemplu copiilor mei.In rest articolul e OK.

Leave a Reply