Nokia pleacă, taxele rămân!

Plecarea companiei Nokia de la Jucu a înfierbântat politicienii, moderatorii tv, a curs multa cerneală (virtuală sau nu) pe acest subiect. A fost oarecum direct proportională dezamăgirea de acum cu frenezia din 2008 când s-a inaugurat fabrica. Atunci vedeai la tv numai reportaje cu muncitorii de la Bochum disperați și unii cretini de pe la noi își râdeau în barbă de cum le-am tras-o și că noi românii putem fi mai pricepuți pe bani mai puțini. Acum s-a întors roata…

E de înțeles tragedia celor 2200 de clujeni rămași fără slujbă, îi compătimesc, dar nu-mi amintesc ca acum câțiva ani să fi fost doliu național când s-a închis fabrica Tractoru. Sau după ce vreo 30 mii de salariați au plecat de la Steagu după preluarea lui Nicolae. Numai la noi în oraș au rămas în câțiva ani peste 100 de mii de oameni fără loc de muncă, și lumea politică trăia cu asta fără a se gândi ce pun în loc.

Se poate spune că e oarecum o situație diferită, că asta e o multinațională mare nou venită pe meleagurile noastre. Tot din Brașov putem da și exemple de multinaționale care au plecat pe la vecini: Kraft și Colgate&Palmolive. Și aici au rămas în urmă șomeri pe care nu i-a absorbit piața muncii, iar pe ei nu i-a mai mângâiat nicio televiziune pe creștet, nimeni nu s-a gândit la nivel macro câte salarii compensatorii ar trebui să primească, știrea abia dacă a trecut de granițele județului într-o formă pasageră.

Este de-a dreptul frustrant că tot ce se întâmplă în Urbea lui Boc (oraș pentru care am tot respectul, de altfel) capătă o importanță planetară, iar evenimente similare din țărișoara asta intră la capitolul ,,Fapt divers”. Dacă despicăm firul în 4, povestea asta de dragoste cu multinaționalele se știa din capul locului că nu va ține o eternitate. În particular, Nokia avea oricum probleme mari de vreo 2 ani încoace. Managementul prost și inadaptabilitatea la noile tendințe au împins-o spre prăpastia falimentului, iar în disperare de cauză băieții taie costurile prin relocări unde costurile-s și mai mici decât în România, chiar dacă salariații de la Jucu erau plătiți exact ca-n lumea a III-a.

Guvernul Boc caută rezolvarea problemei trăgând insistent de mânecă alte firme, încercând să pună ceva în loc, iar apoi s pozeze în Salvatorul Națiunii. Uită însă un lucru. Că degeaba au creat infrastructură pentru Nokia cu dedicație, degeaba ai 2 măsuri pentru firmele ce se cuibăresc chiar și vremelnic pe la noi, s-ar putea să nu fie de ajuns, sau chiar să-i scoată din sărite pe unii. Investitorii nu-i atragi construindu-le 2 km de cale ferată până la poarta fabricii, ci creîndu-le facilități fiscale. Cand ai cel mai mare TVA din toată zona, la fel si impozitul pe profit, mai noi și forfetarul, nu esti atractiv pentru nimeni doar pentru că te numești România.

Guvernul portocaliu (sau verde, sau violet, depinde ce vopsea va mai adopta) încearcă să ne distragă atenția de la adevăratul motiv al plecării investitorilor din ultimul val: fiscalitatea excesivă. Până când nu vor învăța că economia n-o salvezi prin inventarea de noi impozite, ci prin micșorarea celor existente, companiile vor tot pleca. Până la urmă tezele lui Karl Popper despre statul minimal nu erau doar vorbe în vânt. Dacă ne uităm atent la noua criză, ea nu e provocată de prea mult liberalism în economie, ci… dimpotrivă – de prea puțin. Statul social și protecționismul au dus la situația de azi.

Până atunci, Guvernul plânge șomerii Clujului, că pe ai noștri n-are cine. În Brașov s-a stins demult lumina economică. Iar Capitala nu-și aduce aminte de noi decât în concedii și-n campanie electorală.

Facebook Comments

Leave a Reply