Mlaștina de la Sala Polivalentă. Între istorie și eșec previzibil

Update 5 august 2020: Un extras din proiectul Sălii Polivalente prezentat în Consiliul Local Brașov și postat pe Facebook de consilierul Șerban Șovăială confirmă ce scriam mai jos acum cinci luni. În studiul de fundamentare se observă faptul că proiectantul – Dico și Țigănaș – prevede varianta cu piloți forați care susțin sala pe un deal artificial creat ad-hoc, soluție tehnică ce ar crește costul investiției cu aprox. 30%. Devizul ultim vehiculat în presă și pe pagina oficială a Primăriei Brașov este de 71 milioane de euro, adică 355 milioane de lei, ceea ce la un calcul simplu ar însemna 23 milioane de euro bani publici investiți inutil.

Ce săli polivalente se construiesc prin alte orașe:

  • Constanța – un oraș cu populație mai mare decât Brașovul construiește o sală polivalentă de 5.000 de locuri cu 13,5 milioane de euro;
  • Oradea termină una tot de 5.000 de locuri cu deviz de 19,5 milioane de euro.

Sala Polivalentă din Brașov a intrat totuși pe „lista scurtă” de finanțare a Guvernului. Urmează hotărârea prin care se vor aproba investițiile CNI, conform bizbrasov

Evoluția mlaștinii de aici a fost documentată de dl. geolog Dr. Mihail Iacomir pe o perioadă de 250 de ani, la solicitarea OAR Brașov. OAR filiala Brașov a propus acum cca. 2 ani să realizeze o microzonare geotehnică pe cele 10 ha propuse pentru amplasamentul Sălii Polivalente din Bartolomeu deoarece se intenționa organizarea unui concurs internațional de arhitectură pentru investiție. Acea microzonare geotehnică urma să fie primită de participanții la concurs cu scopul de a se stabili care zonă este propice amplasării Sălii Polivalente. Faptul că s-a renunțat la concurs și se tot supralicitează cu actualul amplasament ține de politică și de spectacolul pre-electoral. 

Istoria naturală a amplasamentului propus pentru construcția Sălii Polivalente

Structura geologică a amplasamentului propus pentru sală are o stratificație încrucișată, respectiv alternanțe de roci coezive (argile, prafuri, roci nepermeabile) cu cele necoezive (pietrișuri și nisipuri, roci permeabile). Timp de milioane de ani ea (structura) a format un golf de depunere a sedimentelor. Mai sus versanții din jur sunt formați preponderant din conglomerate ale căror depozite deluviale (de versant) sunt permeabile. Golful de depunere este alimentat cu apă prin activitatea hidrogeologică (curgeri subterane) a versantului. Stratele permeabile ale versanților și ale golfului de depunere împreună cu fenomenul vaselor comunicante fac ca apa să aibă un caracter ascensional. În golful de jos țâșnește apa și se formează bălțile prin izvoare de fund destul de puternice (la patru ani după demolarea stadionului, bălțile aveau în unele locuri (excavații neacoperite) luciu de apă cu grosimi de 1.75 – 2 m)

Interesant este că și soluția tehnică propusă pentru construcția sălii polivalente a urmărit să ridice nivelul terenului amenajat al amplasamentului cu câțiva metri de la cota actuală prin propunerea de construire a unui deal artificial cu scopul de a opri caracterul ascensional al apei, vezi planul de mai jos:

poliv_plan

Deci, cumva proiectanții au fost conștienți de problemele amplasamentului. Sunt două în principal (Mihail Iacomir):
⦁ Realizarea dealului artificial costă financiar și d.p.d.v. al poluării mediului (material de umplutură probabil de ordinul a zeci de mii poate peste o sută de mii de metri cubi transportat de sute – mii de autobasculante. Întrebare: există un studiu de evaluare a impactului de mediu generat de realizarea investiției (poluare fonică și chimică) ?)
⦁ Fiind o construcție masivă cu excentricități mari ale fundațiilor necesită un teren foarte bun de fundare care se găsește la cca 15 – 20 m sub terenul actual al amplasamentului. Fundarea înseamnă piloți forați de minim 15 m și betonați sub apă.
Cele două probleme majore precizate mai sus dar și alte soluții tehnice care necesare construirii pe teren mlăștinos, ridică artificial (nejustificat) costul investiției cu cel puțin (estimativ) 30% din devizul general – trebuia început cu un studiu de amplasament cu cel puțin două ipoteze:
⦁ Construcție pe teren normal din Țara Bârsei (în general teren de fundare bun alcătuit din pietrișuri cu nisip, uscat, fără ape subterane în zona construcției);

⦁ Construcție pe teren mlăștinos, actualul amplasament cu teren de fundare bun în adâncime (15 – 20 m) și cu ape de suprafață dar și subterane în zona construcției.
Concluzia zonării geotehnice preliminare (nefinalizată din păcate pentru că s-a renunțat la organizarea concursului international de arhitectură) realizată de dr. ing. Mihail Iacomir în urmă cu doi ani, este că din cele 10 ha ale amplasamentului propus doar 25% sunt mai bune de construit si se află într-o poziție excentrică, spre nord-vestul amplasamentului, spre fosta Intreprindere Romradiatoare.

Istoria antropică a amplasamentului

Mlaștina de la Șprenghi în reprezentări cartografice pe parcursul a două secole și jumătate:

iosefina_269_det
1. Harta iosefină cca. 1769. Se poate distinge și reprezentarea pârâului Șprenghi care curge spre Nord. Apar în dreapta sa Str. Lungă și de Mijloc.

1887_Brasso_detaliu
2. Fragment din Harta Brașovului din 1887. Balta se numește chiar “izvorul Șprenghiului”, continuat cu “pârâul Șprenghi” care se unește cu altul dinspre aliniamentul Str. Cristianului de astăzi, numit ”Pârâul Bureților”. Pârâul continua spre Spurcata ca și astăzi, deosebirea e că în anul de grație 2020 pârâul este în mare parte e acoperit și “îmbunătățit” cu un mix fecaloid ce iese la suprafață la Avantgarden.

80788644_10157864685339660_8941175960904925184_oSe observă în zonă trei mici rafinării, o fabrică de țiglă, Poligonul cazărmii de Artilerie, Dealul Pisicii, Dealul Șprenghi și cariera. În acei ani Brașovul avea nu mai puțin de 6 rafinării, mai multe decât Ploieștiul care a recuperat rapid spre 1900. Tot din acei ani avem și o carte poștală colorizată care surprinde zona foarte detaliat, inclusiv ”petroleum fabrik” din harta din anul 1887.

SPRENGHI 1957 (1 LA 100)
3. O hartă topografică din 1957 în care se vede foarte bine balta, cariera, sunt reprezentate cotele de nivel, drumurile, calea ferată.
Toate hărțile de față relevă același lucru pe firul cronologic a 250 de ani de istorie locală: un teren mlăștinos, impropriu construirii unor mari edificii sau agriculturii. De fapt, în interbelic orașul s-a tot extins și balta fiind un teren nepotrivit pentru agricultură (aici nu puteau face orezării din cauza climei) sau construcției, a devenit groapa de gunoi a orașului.

De la GROAPA DE GUNOI  a orașului, la STADION MUNICIPAL. Istoria unui eșec cu repetiție

This slideshow requires JavaScript.

În interbelic mlaștina de la Șprenghi devine treptat groapa de gunoi a orașului, după ce apele ajung și la adâncimi de 2-3 metri, datorită calității terenului din zonă, ce nu se preta nici agriculturii, nici construcțiilor.

Sprenghi_1965
Cariera de la Șprenghi și Groapa de Gunoi a orașului în anul 1965

Avem în foto de mai sus o imagine aeriană(fragment) din 1965. Pe lângă cariera de la Dealul Șprenghi, apare în prelungire groapa de gunoi și nu luciul de apă așa cum fusese până de curând.

foto macheta stadion municipal
Macheta Complexului Sportiv Orășenesc Brașov

După numai câțiva ani, regimul comunist decide să construiască acolo un COMPLEX SPORTIV ORĂȘENESC, așa cum se vede macheta din foto alăturat. O parte din el rămâne pentru totdeauna la stadiu de machetă. Dar totuși, stadionul s-a înaugurat în 1969, construcţia sa înglobând multă muncă patriotică a cetăţenilor. Avea o capacitate de 28.000 locuri pe gradene. A găzduit câteva meciuri memorabile, amicalele România – Israel şi România – SUA, finala Cupei României dintre Steaua şi Dinamo din 1989 (prima finală de cupă jucată în afara Bucureştiului). Aici şi-a disputat FCM/ FC Braşov meciurile la sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor ‘90. Prin anii ‘70 aici juca divizionara C CSU Braşov. Pe la începuturi, s-au ţinut şi niște concursuri de atletism. Tot pe acest stadion s-au organizat concerte rock (Iris, Holograf, Compact, Grup 74), precum şi spectacole ale Cenaclului Flacăra. La 23 august sau 1 Mai, aveau loc uneori manifestări omagiale. În primăvara lui 1989 pe Stadionul Municipal a avut loc un mare miting cu participarea oamenilor muncii din oraş, prin care s-a marcat finalizarea achitării datoriilor externe ale României. Gazonul era bine întreţinut (într-o perioadă se ocupa de el îngrijitorul care era şi pe Tineretului), dar din cauza pânzei freatice aflată foarte aproape de suprafaţă, în cazul unei ploi, apa se drena foarte greu.

Municipalul a fost dărâmat între 2006 și 2008 cu promisiunea fermă a municipalității că se va construi o mai mare arenă în locul său.

mpaniile electorale din 2008 și 2012
Stadionul promis de primarul Scripcaru în campaniile electorale din 2008 și 2012

Balta din 2012. Posibile proiecte și proiectul faraonic al municipalității

This slideshow requires JavaScript.

Între anii 2008 și 2012, s-a adunat pe amplasamentul fostului Stadion Municipal balta fotografiată în toată splendoarea sa de către conferențiar Dr. Ionescu Dan în 2012, profesor al Facultății de Silvicultură. Dl. profesor propune în locul unei costisitoare Săli Polivalente care poate fi construită în alte locații fără probleme pe bani mai puțini – un PARC TEMATIC, EDUCATIV ȘI SPORTIV pe amplasamentul fostului Stadion Municipal. Acest parc ar avea și zone de sălbăticie, cu lăculețe, pădurici, fiind foarte benefic în sfera educativă. S-ar putea preda inclusiv ore de științe ale naturii și biologie acolo, ar îmbina cunoașterea mediului cu joaca și sportul, relaxarea și alte activități. Aerul curat și vegetația care filtrează noxele și praful ar avea efecte benefice clare.
În loc să aruncăm milioane de euro în mlaștină, am putea s-o exploatăm inteligent în interesul brașovenilor, mai ales că Municipalitatea dispune de alte terenuri propice Polivalentei în alte părți.

După 2012 au fost aruncate în mlaștina Municipalului sute de tone de moloz aduse de pe toate platformele industriale.

Polivalenta promisă în campania din 2016 are o valoare oscilantă intre 20 și 60 milioane de euro, în prezent a ajuns la 71 milioane de euro, vezi link.

Documentarea geo – istorică a fost realizată de geolog Dr. Mihail Iacomir.
Date sportive: Adrian Aliman.
Fotografii puse la dispoziție cu amabilitate de arhitectul Gruia Hilohi, colecționarul Edmund Vass, conferențiarul dr. Dan Ionescu (Facultatea de Silvicultură Brașov, membru Societatea Ornitologică din România, filiala Brașov).

Facebook Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.