Legarea de glie

România se află într-o situație paradoxală a pieței muncii. Pe de o parte, avem orașele mai în frunte cu Bucureștiul, unde cu greu se mai găsește câte un specialist, un meseriaș. Prin Timiș au ajuns să dea primă de prezență la locul de muncă, ca să nu mai chiulească muncitorul după beția groaznică comisă cu o seară înainte. Unii preferă să stea pe ajutorul social în loc să meargă la muncă pe salariul minim prea mic pentru un trai decent. Da, e mic, dar mai mult ca sigur cine lucrează doar pe salariul minim nu e vreun mare specialist care să producă valoare adăugată mare firmei angajatoare.

Cei mai mulți se vaită că la ei în zonă toată industria a murit de un deceniu-două și ei nu au unde să muncească. Cei mai curajoși au plecat în străinătate. Păi dacă nu ai unde să muncești la Piatra Neamț, pleacă dom’le la Cluj, Timișoara, Brașov, București! Unii sunt prea legați de glie și prea speriați de schimbarea asta bruscă din viață pentru a-și lua inima-n dinți să se mute cu cățel, cu purcel în alt oraș. Nu e vorba de cheltuieli în plus, chirii, etc. Nu! Nu mai pun la socoteală că foarte multe companii dau prime de instalare sau chiar asigură chiria în orașul unde te relochezi. Pur și simplu unii din mediul rural sunt prea legați de gospodăria lor.

Propaganda putinistă, aia de fake news, ne tot amintește câți români au plecat din țară. Ok, suntem în UE, e o piață liberă a muncii, sau așa ar trebui să fie teoretic. În America de sute de ani omul născut în Atlanta – Georgia dacă pierde câteva luni acasă șomer și găsește un job în Seattle, își pune viața într-o rulotă și începe alta nouă în extrema cealaltă SUA. Adică la 4.300 km. Distanța dintre București și Lisabona e mai mică de 3.800 km. Pe vremea comuniștilor repartizarea forței de muncă trebuia să fie uniformă pe tot cuprinsul patriei socialiste. Dacă se uitau în jurul Făgărașului și vedeau că nu există vreo fabrică veche și nici vreo industrie cu tradiție, construiau de la zero un combinat chimic. În alte părți unul siderurgic, găseau ei o soluție, numai să fie locul de muncă la botul calului.

Poate că migrația asta a forței de muncă nu e neapărat un lucru rău sau ieșit din comun. Trebuie doar să ne obișnuim cu ideea că nu statul trebuie să facă mereu ceva pentru noi.

 

Facebook Comments

Leave a Reply