Industria Brașovului în perioada interbelică – Partea I

Brașovul industrial este cunoscut astăzi în special datorită industrializării forțate din perioada comunistă, când fabrici-mamut erau ridicate în câmp gol, iar mâna de lucru era adusă din Regat, în special din Moldova. Brașoveanul de azi suspină după ce era Brașovul odată, după gradul mare de industrializare adus de comuniști, dar habar n-are că fabricile ,,comuniste”, în marea lor majoritate au fost inițial ridicate în perioada interbelică sau chiar în timpul Imperiului Austroungar, la o scară mult mai mică. Absolut toate fabricile au fost naționalizate prin legea 119 din 11 iunie 1948.

Romloc – viitoarea fabrică ,,Astra” și apoi ,,Steagu’ Roșu”

romloc-1921x

Povestea uzinei începe în 1921, când  s-a înfiinţat societatea Romloc, care se ocupa cu repararea de locomotive şi vagoane.  În 1935, societatea  Astra Vagoane Arad îşi extinde activitatea la Braşov, pe terenul Romloc. Întrucât se anunţa o afacere mai bănoasă, în 1938, deţinătorii societăţii îi dau o nouă destinaţie – fabricarea de armament. După venirea comuniştilor la putere, fabrica a fost redenumită “Steagu Roşu” (astăzi “Roman S.A.”). Aceasta a fabricat numeroase modele de camioane, atât sub licenţă străină, cât şi după design românesc. În 1954 fabrica producea primul camion românesc – SR (Steagu Roșu) 101. În 1978 fabrica atinge producția-record de 30.000 de camioane și ajunge la 26.000 de angajați. După 1989, este constituită firma ROMAN S.A., care este deținută de omul de afaceri Ioan Nicolae. Producția a intrat pe o linie descendentă, ajungând la cateva sute de unități pe an. S-au încercat și exporturi timide către Iran și armata SUA.

Fabrica de stofe Scherg – viitoarea ,,Partizanul Roșu” și ,,Carpatex”

scherg1

Fabrica este înființată în 1822 de către familia Scherg. Wilhelm, fiul lor, preia afacerea și o dezvoltă în anul 1875 în locația actualei Carpatex. Aici au fost aduse pentru prima oară în Ardeal (și, se spune, chiar din toată Ungaria Mare) mașinării de cusut manuale. Fabrica Scherg înregistrează un profit uriaș și după 8 ani se extinde cu încă o hală situată lângă canalul Timiș (astăzi, la ieșirea din Brașov spre București, în dreapta podului spre Săcele). Firma Scherg exportă își diversifică produsele confecționate și exportă masiv în țări precum România, Bulgaria, Turcia, iar intern, devine una din principalele fabrici din toată Ungaria, materialele fine folosite în moda timpului devenind un trend chiar și în Viena.

Wilhelm Scherg se asociază cu Josef Schreiber și în 1892 fabrica se mai extinde cu încă o aripă în vechiul amplasament (din actualul Carpatex). În 1907 fabrica Scherg se extinde cu încă un corp de clădire, datorită automatizării mașinăriilor de cusut și cererii mari de produse variate pe piețele externe, mai cu seamă a țesăturilor din lână pieptănată, în Turcia. Primul Război Mondial obligă fabrica să lucreze pentru armata Austroungariei, ca efort de război, iar după ce Brașovul intră în componența României, fabrica Scherg se extinde din nou.

Anul 1923 aduce centenarului fabricii noi modernizări ale mașinăriilor, iar în manuscrisul jubiliar este consemnat ,,cel mai mare pas din dezvoltarea firmei.” Suprafața fabricii avea 96.000 metri pătrați, din care 22.000 suprafață construită. În 1934 existau în fabrică 1.600 de muncitori, 80 salariați ca personal auxiliar, 320 de războaie de țesut, 9.000 de axuri, vopsitorie, albire, apret și spălătorie. Programul de producție cuprindea materiale pentru bărbați și femei, materiale pentru uniforme de ofițeri, pânze militare, pături de lână. După naționalizarea din 1948, intreprinderea s-a numit ,,Partizanul Roșu”, iar ulterior ,,Carpatex”. 

Uzina ,,Frații Schiel” – ,,Strungul” – Hidromecanica

Hidromecanica

Uzina a fost înființată în 1880. La început a fost numai un atelier mecanic profilat pe turnarea și prelucrarea pieselor de fontă. În 194, crescând, s-a reorganizat în regim de comandită. Locul de activitate a fost mutat în afara cetății medievale a Brașovului, unde a ramas până în 2012, când a început demolarea.

În 1919 are loc transformarea în societate pe acțiuni cu numele “FRAȚII SCHIEL s.a.p.a.” și extinderea activității în domeniile reparații de locomotive și vagoane, echipamente și componente pentru industia minieră și utilaje de construcții, transmisii mecanice și strunguri paralele. În 1927 se inaugurează o nouă turnătorie de oțel dotată cu un cuptor electric de 1,5 tone. În 1930 se introduce o nouă forjă și un cazan cu aburi pentru repararea de vagoane, locomotive, utilaje din minierit și construcții. Începe fabricarea turbinelor hidraulice, iar firma devine pionier în România prin realizarea primului autobuz și a primului strung paralel.

După cel de-al Doilea Război Mondial, statul a devenit proprietar în urma naționalizării, numele schimbându-se în ,,Uzina Strungul”. Producția s-a diversificat: utilaje pentru extracția țițeiului, frâne hidromatice, turboambreiaje, convertizoare hidraulice de cuplu, compresoare de aer, sisteme de comandă hidraulică la distanță, acestea constituind acum ponderea producției societății. Din 1961 poartă numele de ,,Hidromecanica”, iar după Revoluție producția se diminuează treptat, în 2012 începe demolarea ei. Din primăvara anului 2014 este preconizată începerea construcției unui hipermarket CORA.

Fabrica de scule Teutsch – viitoarea IUS

IUS

Descendentă a vechii industrii brașovene, firma IUS își are originea îndepărtată în “Turnatoria de clopote” înființată în anul 1833 de Josef Franz Teutsch, cu sediul în Brașov, pe ulița Târgul Boilor, devenită acum Diaconu Coresi. Stă marturie a acestor începuturi casa de piatră care s-a păstrat până astăzi la nr. 6. În partea din față a casei a fost instalat atelierul de turnare, iar în două încăperi din spate se depozitau materiile prime și piesele turnate. Aici se fabricau clopote pentru vite, sfeșnice, foarfece speciale pentru tăiat fitile, mașini de călcat din aramă, piulițe și alte produse de uz gospodăresc.

Întrucat niciun alt atelier (din cele 1200 existente în rândul breslelor meștesugărești oficial recunoscute) nu avea acest profil, “Turnătoria de alama și clopote” a lui I. Teutsch răspundea unei reale necesități economice resimțită în Țara Bârsei. Astfel, pentru a satisface cerințele tot mai mari ale fabricilor, atelierelor și populației din zonă, s-a impus deschiderea unui nou atelier în Ulița Poștei (Livada Poștei), unde s-a diversificat gama produselor turnate. Aici se turnau și clopote mari de biserică de până la o tona. Multe din acestea erau comandate de bisericile de peste Carpați din țările române,  Muntenia și Moldova. Odată cu desființarea breslei turnătorilor în anul 1858, patrimoniul turnatoriei a trecut în proprietatea familiei Teutsch, iar în anul 1868 s-a înregistrat la Sfatul Negustoresc (Camera de Comerț de mai tarziu) firma “JULIUS TEUTSCH”, ca una din primele de acest gen din Transilvania. Până în anul 1880 aceasta avea sa fie singura turnătorie din Brașov și regiune, care furniza piese de schimb pentru industrie. În anul 1882, firma ,,Julius Teutsch” devine lider al industriei brașovene de profil, iar în anul 1894 a fost achiziționat un nou grup de clădiri pe strada Gării (astăzi Iuliu Maniu nr. 13) unde s-a concentrat întreaga activitate de prelucrări mecanice, turnătoria continuându-și activitatea în vechile ateliere, unde, pe lângă turnătoria de bronz, s-a înființat și turnătoria de fontă. Extinderea a continuat în anul 1908, când s-a achiziționat un teren viran lângă vechea gară de călători (actualmente, Strada Harmanului nr.58), teritoriu care a aparținut intreprinderii până în anul 2008, unde s-au construit un atelier de fierărie și o mare hală de turnătorie.

Primul conflict mondial nu a modificat esențial profilul firmei, iar după incheierea lui s-a procedat la refacerea stricăciunilor pricinuite, reîncepandu-se activitatea de producție normală. În 1920 s-au introdus motoarele electrice pentru acționarea utilajelor în locul locomotivei cu aburi. S-au fabricat roți de antrenare, corpuri de pompe, stâlpi pentru iluminat,etc. Pentru punerea de acord a denumirii firmei cu noul profil de productie si extinderea obiectului de activitate, in anul 1927 firma IULIUS TEUTSCH” s-a transformat in TURNATORIA SI FABRICA DE SCULE TEUTSCH”. În același an s-a început fabricarea uneltelor și sculelor de mână, firma brașoveană devenind astfel prima din România care a trecut la acest profil de productie. În 1936 s-a  turnat în premieră națională primul batiu de strung. Profilarea fabricii pe producția de mașini unelte și scule de mână, cât și cererea tot mai mare a acestor produse, au condus la construirea în anul 1938 a unei noi hale de producție lângă turnătoria din strada Hărmanului. În perioada 1941-1944, fabricarea multor produsele de bază a fost abandonată, trecandu-se la producția de război. În urma bombardamentelor din perioada aprilie-iulie 1944, clădirile din str. Harmanului nr. 58 au fost distruse, iar atelierele și turnătoria au fost mutate la Târlungeni, unde au funcționat până în anul 1947, când s-au reconstruit pe vechiul amplasament.

Din 1948, de la naționalizare ,”Turnatoria și Fabrica de Scule Teutsch” a luat denumirea de “IOAN FONAGHI”. În anul 1949, intreprinderii i s-au adaugat: mica fabrica “AMEPA” din strada Lungă nr. 247, care producea mandrine, șublere, etc. cât și fabrica de pânze pentru fierastraie de lemn “PRIFARO” din str. Harmanului nr. 12, lărgindu-se astfel profilul intreprinderii. În 1998 Fabrica IUS a fost privatizată, pachetul majoritar de acțiuni fiind preluat de către grupul francez MOB.

Facebook Comments

Leave a Reply