Cum mă văd peste 10 ani

Acum aproape un an trebuia să se întample întâlnirea de 10 ani de la absolvirea Generalei. Dar evenimentul nu s-a mai consumat. Și mai bine așa. Nu pt. că n-aș fi vrut să întalnesc pe nimeni din colectivul ăla, că și-așa nu mai știu nimic de vreunul. Dar, cu toate schimbările și maturitatea survenite peste timp, nu aș fi văzut o ierarhizare corectă a valorilor.

Majoritatea, pe lângă familia aferentă ar fi fost poate mai în avantaj decât mine. Și nu o spun din răutate. Ci pentru simplul simț al realității. Mulți cărora le dădeam să copieze și care mai au enigme vis-a-vis de gramatică ar râde efectiv de mine. Unii dintre ei pur și simplu s-au descurcat; alții au fost ajutați de familie, unii au plecat în străinătate și dincolo de statusul lor de căpșunari s-au ales cu un portofel de 10 ori mai greu decât al subsemnatului. Și mă repet, nu o spun cu răutate…

Asta-i România de azi. Nu mă laud că aș fi fost mereu elevul model. Dar, în naivitatea mea și cu toate defectele de rigoare am terminat o facultate grea pt. că așa am crezut că e bine. M-am zbătut, m-am chinuit, și nu am nivelul material al altora care au ales căi mai simple.

Și acum încerc să scenarizez ce aș face peste 10 ani. Nu știu dacă voi fi obiectiv până la capăt sau dacă voi lăsa speranța să-mi prelucreze visele.

Peste 10 ani voi avea 36 de ani. Și o familie, cred. Nu de alta, dar la vârsta aia chiar ar cam trebui. Dacă m-aș lăsa pradă celibatului aș fi un Paria. Îmi doresc ca măcar la vârsta aia să fiu responsabil, să am o familie care să-mi poarte de grijă. La 36 de ani… Iar atunci să nu mă plafonez, să nu am numai rutina serviciu – casă – bere&tv – somn(sex- eventual). Să mai am timp și de plimbări, ieșiri, iar tandrețea să-și mai aibă locul, să nu devină totul gesturi de rutină. Să nu se erodeze nimic…

Ca mai tot românul, îmi doresc sa nu mai stau cu chirie, să-mi permit măcar un credit împovărător, dar să am simțul proprietății.

Aș dori să fiu privit cu respectul cuvenit în societate, să nu mai am complexul de acum că am pierdut degeaba anii studenției. Mi-aș dori o gașcă mare de prieteni. Mai mare decât acum. La o primă strigare nu știu câți aș aduna în prezent.

Mi-aș dori să fiu mai întelept. Știu că înțelepciunea vine cu vârsta, dar ca să fiu mai sigur tre să și depun eforturi în sensul ăsta.

Și in final, mi-aș dori să nu emigrez. Să nu-mi intre așa de profund cuțitul la os încât să iau și eu calea pribegiei internaționale. Așa poate chiar aș avea sentimentul amar că am pierdut anii facultății degeaba.

Știu că va fi greu, ca va trebui să muncesc, să mă umilesc uneori. Că pentru asta va renunța la mine cât mai mult păr, că burta va sta cât mai în fața mea. Dar măcar sănătate să am…

Voi cum vă vedeți peste 10 ani?

Facebook Comments

13 comments

  1. Tot omul isi doreste ceea ce iti doresti tu… Cu increderea pe care ti-o acorzi tie, cu intelepciune dar si cu sacrificii vei reusi si pe plan profesional cat si pe cel personal… Suisuri si coborasuri avem toti dar numai cei ce isi doresc cu adevarat sa aiba un scop in viata, reusesc… Sa auzim numai de bine…

  2. Ai grija ce-ti doresti ca se poate realiza cu putina vointa 😛 la 36 de ani copilu meu o sa`l bata pe al tau :)) si o sa jucam table la iarba verde in timp ce nevestele fac de mancare …. tu conduci ca eu am baut :)) Sa dea Domnu` sa fim feriti de rele si sa ne vedem singuri cum ajungem acolo si cum vom si trece peste acesti 10 ani ! Pana atunci hai sa ne concentram mai mult pe ziua de maine ! 😛

  3. Mey Nanutz eu iti doresc sa realizezi pas cu pas tot ce iti doresti:)o spun sincer:)
    Eu peste 10 ani voi avea 32 de ani;))iar la acea varsta vreau sa am o familie intemeiata si cu 2 copii:P si pe ai mei sanatosi si aproape de mine…prietenii sunt si trec depinde kti vor mai ramane din cei de acum langa mine:)pot spune k sunt multumita de gramada de prieteni pe kre o am acum:)La varsta aia vreau sa am casutza si mashinutza mea;))sa am posibilitatea sa calatoresc kt mai mult posibil si sa vad o multime de locuri minunate de unde sa plec cu foarte multe amintiri…:P
    Cred k la varsta aia nu voi mai fii asa visatoare cum sunt acum sa fiu putintel mai inteleapta;))si imi doresc sa ne intalnim la o cafea si atunci ;);)

  4. hmmm…sunt convinsa ca tot ce`ti doresti se va implini..cu dorintza, rabdare si munca…vom ajunge unde ne dorim fiecare…
    eu…peste 10 ani…voi fi inca foarte tanara 🙂 o sa am 29 de ani…si probabil..voi fi maritata de vreo 2-3 ani…maxim…kiar nu vreau sa ma leg la cap foarte devreme…
    peste 10 ani…imi imaginez ca voi avea un job super bine platit…ca imi va placea ce voi face..voi avea un apartament dragutz…un Audi TT roshu :)) si imi voi permite sa`mi iau tot ce vreau…si nu voi duce lipsa de nimik…
    cum a zis si claudia…da…ai mei vreau sa fie alaturi de mine…sa fie sanatosi in primul rand…ca de restu ii voi ajuta eu 🙂
    hmm…si da…sper ca makr cu o parte din prieteni sa mai tin legatura…:)) killer…nush de ce…dar cred k nevestele voastre vor sta la plaja si voi veti face grataru si veti avea grija de copii! :))

    Sa ne dea Dumnezeu sanatate si putere de munca…sa le putem face pe toate..!

Leave a Reply