Comunistul pragmatic

secera_si_ciocanul_top

Naționalistul de facebook e în general un pensionar nostalgic după perioada comunistă, când era el viril în anii ’80, în cea mai neagră dictatură experimentată vreodată în România, și una dintre cele mai opresive din Europa Modernă.

Și bineînțeles că țipă isteric (conform cărticelei de propagandă rusească)  în primul rând că am ajuns o colonie, acum când toată lumea trăiește într-o globalizare din ce în ce mai galopantă. Dar uită că fix în tinerețea lui trăia legat de o cartelă pe care-și putea cumpăra pâine și lapte în urma unor așteptări nesfârșite la cozi. Că am distrus industria și în loc am pus supermarketuri, deși nu există nicio legătură între cele două fenomene. E ușor să spui că industria veche, din perioada comunistă (în multe orașe acea industrie a fost doar gonflată artificial, fabricile existând din perioada imperiului sau a României Interbelice – dar asta e altă poveste), a fost distrusă de străini ca ei să-și facă loc pe piața noastră.

Dar hai să vedem faptele: mare parte din industria comunistă era în 1990 deja neperformantă, deoarece Nea Nicu n-a mai permis să se cheltuie valută-forte pe retehnologizare, pe import de tehnologie înaltă din Occident. Deja aveam un șomaj mascat în fabrici, oameni neproductivi angajați doar pe foaie, pentru că nu se permitea să ai șomaj în comunism. Și s-a schimbat regimul. Au venit fel de fel de securiști, nomenclaturiști din eșalonul 2 care au preluat fabricile, le-au căpușat cu firme proprii, timp în care investitori străini veneau și li se închidea ușa în nas sau li se cerea șpagă. Sau naivi fiind, veneau cu un plan de restructurare în care jumătate din personal era trimis acasă. Și bineînțeles că sindicatele nu doreau, la fel nici muncitorii de rând, care sperau c-o vor duce așa până la pensie. Unii muncitori mai norocoși au fost pensionați anticipat pe la 45 de ani. Șefii lor au intrat în politică, până prin 1992 mai toți directorii erau în FSN, mai apoi PDSR. Plângăcioșii de astăzi i-au votat pe acești distrugători de industrie cu bună-știință, mandate după mandate. Șefii protejați de PDSR (strămoșul PSD de astăzi) au căpușat cât au putut fabricile, apoi le-au vândut la fier vechi. Cei mai pricepuți și-au făcut ei făbricuțe mai mici și astăzi sunt capitaliști care dau lecții de morală, dar cu utilaje furate de la stat. Muncitorii de rând au fost oricum dați afară rând pe rând, deși li s-a promis altceva.

Investitorii străini au revenit după 2007, au investit acolo unde au mai găsit mână de lucru calificată și ceva infrastructură funcțională, care să le permită să-și exporte în Occident produsele. Paradigma industrială s-a schimbat și ea. Nu se mai găsesc nicăieri fabrici auto cu 20.000 de muncitori, se fabrică totul pe componente în platforme de sub 6-7.000 de oameni împrăștiate prin toată lumea. Acționariatul este și el un amalgam de interese și oameni de varii etnii.

În multe cazuri nu s-au găsit înlocuitori industriali pentru vechile platforme comuniste. Dar s-au instalat supermarketuri din lanțurile occidentale, la ani buni, uneori la peste un deceniu de la moartea dinozaurului numit ”Întreprinderea de Reparații Auto…”

Ce face nostalgicul comunist? În loc să-și dea cu pumnii în cap pentru anii în care a fost manipulat de foștii nomenclaturiști, care și-au însușit fabricile și pe care i-au mai și votat ani la rândul, dă vina pe străini că le-au distrus industria românească, aia verde, dacică.

Pentru că e greu să-ți asumi vreo vină, de la legionari încoace e bine să dăm vina pe străinii care sug sângele românului verde. I-a plăcut să stea cât se poate într-o fabrică muribundă, apoi în șomaj tehnic sau pensionat anticipat, să ia sticla de ulei din campania electorală și să voteze cum zice fostul șef de sectie. Acum străinul e de vină pentru ipocrizia lui. 

Supermarketul occidental îi pute. Supermarketul e de vină pentru luarea în buldozer a vechii fabrici de pe acel amplasament, în ciuda faptului că moartea industriei s-a produs cu două decenii înaintea deschiderii supermarketului. Și fix tânărul comunist din anii ’80 care stătea la rând la ”adidași” de porc, la iaurt cu aracet și când avea noroc la parizer cu intestine de găină cu praf de cărămidă spune că Occidentul ne otrăvește cu E-uri în supermarket. Dar tânărul comunist din anii ’80 e acum în pragul pensionării sau chiar pensionar și se calcă în picioare împreună cu alți foști colegi de serviciu la promoție la tigăi și hârtie igienică. Unde? la supermarketul occidental mult-hulit. Și tot de acolo cumpără și mere aduse din Italia, dar pe facebook dă share la postări care îndeamnă să cumpărăm produse de la țăranii din piață. Îi place cașcavalul olandez mai ieftin decât Delaco, dar țipă că am ajuns o colonie și ne fură UE resursele.

Ghinionul lor e că timpul nu se mai întoarce în ’83 când stăteai la rând la creveți vietnamezi, dar erai mândru că ești român și participai cu burta goală la daciade, ci vom avea parte de o globalizare din ce în ce mai accelerată. Naționalismul va fi și el caduc.

Iar nostalgicii comuniști vor fi din ce în ce mai bătrâni, mai puțini și vor înțelege din ce în ce mai puțin lumea prezentului.

 

 

Facebook Comments

Leave a Reply