Ce înseamnă pentru mine Statul Român

Statul român pentru mine înseamnă prelungirea amorțirii unui neam ce nu-și stabilește încă prioritățile, ce e debusolat și care parcă nu mai are valori morale. Valorile culturii niciodată nu-s apreciate pe măsura lor cat timp încă există, și tot noi ne fălim cu trecutul glorios. Mi-aduc aminte de perioada școlii că autoritățile organizau de Ziua Eroilor manifestări pompoase și eu eram obligat să aduc flori la monument și să port cămașă albă, dar puținii veterani rămași in comună erau marii datornici ai marketului local. Și nu erau bețivi, de-abia se mai târau oricum. Însă statul numai atunci își amintea de ei.

Dacă ai ghinionul să mergi la spital vei vedea cât de înțepenit e și sistemul sanitar patronat tot de stat. La județean am ajuns de curând și a trebuit să aștept destul de mult deși eram leșinat de durere. Și ultima oară o asistentă de acolo mi-a făcut greșit o banală de injecție.

În administrație acum se dă afară. La greu… și oricum atunci când ai nevoie de ceva în grabă ești plimbat de la Ana la Caiafa. Pentru mulți statul român oricum înseamnă funcționarul care e nervos și așteaptă șpagă. De aici și manipularea portocalie (și în Brașov tocmai am observat că încă mai merge) cum că ,, bine le face, trântorii dracului, că iau salarii mari și șpăgi pe spatele nostru”. Iar dacă lucrezi undeva unde nu ai de aface cu șpaga și ai salariul mizer, nu contează, ori pleci, ori ți se taie din leafă.

Pentru noi toți Poliția înseamnă Statul Român în deplinătatea lui punitivă și autoritară. Tot polițaiul e ăla ce te oprește în drum și te ține o oră din treabă până îți găsește motiv de șpagă sau amendă. Mulți îndobitociți de OTV au în cap imaginea polițistului Cioacă. Sau a celor de la nivel înalt ce au conexiuni prin medii mafiote sau susțin prostituția câștigând bani frumoși. Pe cei care se luptă cu infractorii sau chiar mor la datorie nu-i vede nici dracu! Cel mult fac obiectul unei efemere știri de la ora 5.

Cu Armata e altceva. Mi-aduc aminte când îmi spuneau unii idioți (inclusiv unii apropiați) că dacă n-ai făcut armata trăiești degeaba, că nu ești bărbat. Uite na-ți-o! Așa au ajuns unii în câteva generații să idolatrizeze armata. Eu am avut norocul s-o fentez pentru că am intrat la facultate în anul în care n-a mai fost obligatorie. Iar unii vecini care au pierdut un an din viață au deprins în timpul ăla toate viciile posibile. Dacă nu au băut înainte, au venit mari bețivi după. Dacă n-au fumat până în armată, s-au luat atunci. Dacă asta e bărbăția și seriozitatea,  atunci nu imi plac – mai bine rebel!

Primul om în Stat și reprezentantul lui în lume e președintele. Pentru asta se organizează periodic alegeri, iar beregățile tuturor se încordează la maximum. Miza pare enormă. Dar nu știu cum se face că la noi mereu am avut de ales între 2 rele, ori am ales fără să clipim ce ni se băga pe gât: Iliescu – Vadim, Năstase – Băsescu, Băsescu și Geoană. Tot românii au avut iluzia că un om poate schimba tot. Că dacă vine ăla le va fi mai bine. Iar când actualul vine și dă dictate după cum îl taie capul ca Primul Economist al țării tot nouă nu ne convine și strigăm isteric că nu e treaba lui și că am avea dictatură. Poate marea majoritate asta și-a dorit. E șocant, dar la concluzia asta am ajuns. Bineînțeles că dacă dictatura nu e dulce și aduce mizerie și neajunsuri nu ne e pe plac. Și pe Ceaușescu îl iubeau mulți până în 1982 când s-a introdus raționalizarea alimentelor.

Statul român pentru noi înseamnă mult rau, insatisfacție, scârbă, ineficiență. Acum e rău. Dar cum am schimba situația? dacă nu avem norocul să ne invadeze cineva ca să ne și conducă, tot românii vor fi în instituțiile statului. Să formăm o nouă școală de cadre nu mai avem timp. Se formează în generații. Și atunci mă întreb dacă vom continua așa sau va fi o continuă disoluție a statului și vom avea ca în Somalia Președenție, Guvern și Parlament doar de facto, că de drept nu există.

Facebook Comments

4 comments

  1. sti ce ma gandesc eu ?! Ca Romania nu va mai iesi din situatia asta niciodata!
    Poate doar daca ….. vor trimite un conducator strain – sti, exact ca pe vremea cand a venit regele …
    Poate asa com resui ….. poate …

  2. Din pacate cam asa stau lucrurile. Cand am ales am ales dintre cela doua rele rau cel mai mic, iar acum daca ar fi iar alegeri nu stiu pe cine o sa mai alegem. Si asta pentru ca nu avem pe nimeni responsabil cat de cat in mai toata clasa politica romaneasca.

  3. Cu un pic de optimism, am putea să ne bucurăm de efectele crizei actuale. Progresul omenirii are loc din două motive principale: foame şi invidie. Iar criza le readuce în actualitate pe ambele. Că democraţia noastră nu se va maturiza brusc, e ceva normal. Dar cred că această criză este o oportunitate pentru dezbaterea publică (şi aici nu mă refer la televiziuni, unde numai dezbatere publică nu e).
    Tinde, deci, să nu fiu de acord cu pesimismul lui Orry. Doar că o reformulare de genul “România nu va ieşi din situaţia asta în timpul vieţilor noastre” rămâne de luat în seamă.

Leave a Reply