Acasă pe înțelesul meu

Titlul ăsta e preluat cumva de la unl din blogurile Realității. Doar titlul, deoarece cuvântul era încadrat într-un alt context. Cum nu am încă familie, nu aș putea să scriu despre acel Acasă, ca despre cămin, despre ce scria Doria acolo, dar un singur lucru e clar: la mine până la vârsta de 26 de ani Acasă e un termen relativ

Datorită împrejurărilor, a fost un loc conjunctural, unde să stau o perioadă. Cel mai aproape de termenul clasic, ceea ce înțelege restul lumii prin asta cred că ar fi casa bunicilor unde merg și acum cam odată pe lună. Aproape nicăieri nu am simțit că aparțin acelui loc, și așa s-a și întâmplat. Mai ciudat e faptul că în Prahova natală lumea e destul de perenă, cum zicea un prieten din Moldova ,, prahovenii-s ca somonii, se întorc acasă de oriunde i-ai trimite”.  Ei bine, eu nu.

Nu cred în sintagma că ,, neapărat tot acasă te întorci”, ba chiar nu mă simt legat nicicum de locurile ălea în care am petrecut 19 ani din viață.  După ce am ajuns în Brașov s-a creat o legătură destul de strânsă între mine și orașul ăsta. Atât de strânsă încât multă vreme am crezut că nu îl voi mai părăsi ever! Mi-am dat seama că nu se știe ce-mi va da viața și poate aș pleca pentru un trai mai bun și în alte părți. În niciun caz acasă, în PH, orice mi s-ar oferi. Cred că în Sud aș accepta numai Bucureștiul, că de, vrând-nevrând e Capitală.

Prin urbea mult iubită de mine am stat în chirie, gazdă, cămin. Toate mi-au oferit lecții de viață și am învățat încă odată că nu e bine să te atașezi prea mult de un loc. Nici de persoane, mai ales că în cămin se schimbau generațiile de la un an la altul. În cămine am întâlnit foarte mulți inadaptați, legați ombilical și iremediabil de Acasă. Mergeau la cel mult 5 zile acasă și aveau un anturaj format tot din cunoscuții de-o viață. Și vorbeau enorm la telefon… unde altundeva decât tot ACASĂ? Nici nu terminau bine facultatea și se grăbeau spre Acasă. Și tot ei nu cunoșteau bine orașul iar acum n-ar avea cu cine bea o bere pe aici pentru că nu și-au clădit deloc prietenii printre localnici.

În vreo 3 rânduri am cunoscut și oameni extraordinari, care s-ar adapta oriunde și ar reuși în orice loc de pe Pământ. Am admirat întotdeauna capacitatea asta de adaptare și unde fiecare își urmează drumul său, independent de familie, prieteni, cunoștințe, în care omul poate socializa imediat în orice mediu.

Poate vreodată voi ințelege ce înseamnă acel Acasă. Sau voi rămâne întotdeauna un trecător prin lume…. un adaptabil în sute de locuri….

Facebook Comments

4 comments

  1. Capul sus….o sa vezi k peste ceva timp o sa iti faci o familie si nu o sa repeti greselile parintilor tai.Stiu k nu a fost usor sa treci prin astea…dar asa cum ai zis si u…te-ai adaptat si ai avut multe de invatat. ;)Inadaptatii de care vorbesti tu sunt acei rasfatati si care nu se pot desprinde de fusta mamei pana la 30 de ani knd poate se casatoresc…si nici atunci nu o sa stie sa se descurce singuri. Fi optimist!!!

  2. Exista o vorba care spune ca: “pe acest pamant suntem straini si calatori.”
    Cred ca este foarte adevarata.
    De asemenea nu e bine sa te legi sufleteste prea mult de o locatie anume. Si pana la urma nu locul este cel care da semnificatia “acasa”, ci persoanele care locuiesc acolo. Caci daca toata familia se muta in alta parte, “acasa” va prelua acea nuoa locatie.

  3. Preahovean atipic ce esti:)…acasa este si o sa fie tot timpul locul in care iti gasesti oaza de liniste, locul in care te simti mereu in largul tau…eu una de 4 ani numesc ‘acasa’ camera de camin si de multe ori lumea s-a uitat intrebator la mine cand ziceam ca merg acasa (in camin)..acei oameni faceau desigur parte din categoria inadaptatilor pe care i-ai pomenit.
    Spor la scris in continuare!

    1. e, uite ca la mine oaza de liniste e si garsoniera in care stau acum si chiar si camera de camin… la mine acasa e ceva abstract, asta e… fiecare cu experienta lui de viata..ms de incurajare

Leave a Reply