A fi student la Transilvania – partea a -II-a

Ieri am scris despre ce ti se intampla in minunata noastra universitate pe parcursul a cativa ani istovitori de studentie, mai mult sau mai putin asezonati cu studiu asiduu. Dar universitatea asta nu e vreo exceptie, nu e implantata ca un corp strain intr-un organism sanatos. Nu, e parte a unui sistem defectuos, ce s-a imbolnavit in continuu de la Revolutie incoace, iar declinul nu este de ordin cantitativ, ci calitativ.

Traim intr-o tara in care sistemul de valori e cu susul in jos, in care nu esti privit cu admiratie daca ai vreo 3 facultati si 2 doctorate, ci daca ai conturi grase in banci, averea ta, oricat de ilicita ar fi – sa fie cat mai mare. Teatrele raman in marea lor majoritate goale, in timp ce la concertele de manele se vand biletele din primele ore. Am cunoscut in acelasi timp studenti cu medii astronomice la Bac ce nu-s in stare sa scrie corect o cerere, o scrisoare, orice comun claselor primare. Romania trece printr-un proces de indobitocire aproape fortata, daca m-as gandi la teoria conspiratiei. Dar nu, realitatea e alta, mai trista: cu totii colaboram intr-un cerc vicios. Oricate reforme in invatamant am avea, romanii le vor da un sens adaptabil, iar Romania de maine va avea tot mai putini oameni capabili.

Mandria romanului e mare, iar in mentalul colectiv parerea despre invatamantul autohton e aceeasi ca si despre trecutul nostru glorios: tre’ sa fim falosi cu oamenii nostri capabili, care au umplut laboratoarele de cercetare din lumea intreaga, iar oameni cu facultate ca noi nu mai are nimeni. Da, la fel ca si istoria, e un adevar in care numai noi credem, iar lumea din afara nu ni-l recunoaste. Invidiosi, domne, nu vedeti ca noi reusim peste tot? Si de fapt producem cateva sute, sa nu le spun mii de varfuri de intelectuali ce merita toata stima, care castiga olimpiade internationale, dar, ca si predecesorii lor de la inceputul secolului XX (Henri Coanda, G. E. Palade), se realizeaza profesional si ating varful capacitatii lor intelectuale in strainatate, unde  gasesc si dotari, si disponibilitatea necesara. Mai ramane o specie, mai putin comuna, care nu neaparat exceleaza intr-un domeniu, dar datorita calitatilor lor complementare de a reusi si a se adapta oriunde, reusesc in viata. Astea is cele 2 situatii unde invatamantul romanesc da roade.

Am studiat indelungat problema si am observat ceva socant: nicaieri in lume nu exista atatia ,,intelectuali” pe metru patrat ca la noi. Nici in Asia, nici in America de Sud, si nici in Africa. Peste tot in lume e universal valabil ca numai varfurile unei societati pot spera la studii universitare. Astfel, la noi in tarisora s-au creat noi si noi universitati in cele mai obscure orasele de provincie, in centrele vechi si mari s-au creat intr-una specializari felurite, nemaitinandu-se cont de cerintele de pe piata muncii. Ba, din contra, cand s-a impus ca din diferite motive unele posturi sa nu mai fie ocupate decat de cei cu studii superioare, diriguitorii din Romanica nu i-au schimbat pe sfertodoctii de 50 ani care au terminat un liceu la seral, ci i-au indemnat pe acestia sa isi termine cat mai degraba o facultate pentru a nu fi schimbati. Iar oferte de licente pe banda rulanta au fost destule, daca nu le era pe plac vreo universitate de stat- se gaseau destule private cu o suita intreaga de specializari.

Asa s-a ajuns ca unii tineri competenti sa ramana pe tusa, sau sa profeseze in cu totul alt domeniu, iar babalacii tampi sa ramana pe posturi; asa se face ca am fosti colegi de facultate ( actuali masteranzi) sa fie lucratori comerciali pe la cate-un supermarket sau vanzatori la fastfood. Iar apoi mai vin cate unii cu aere patriotarde si ne condamna pe noi, tineretul, ca vrem cu totii sa emigram… ,, si cine o sa mai stea in tara sa mai faca ceva, domne?”.

Romania e tara contrastelor: avem cei mai multi studenti la mia de locuitori, dar nicio universitate in primele 500 din lume, puteti sa va convingeti aici. Deci, tara integrata in UE si NATO, in toate structurile euroatlantice si galactice, posibile si imposibile, ce are in mentalul colectiv o imagine imaculata despre intelighentzia ei, nu reuseste sa fie la nivelul unor tari precum India, Bangladesh, Malaezia, Philipine, care is reprezentate mai bine. Iar daca ne uitam si in curtea vecinilor, avem ce vedea, slava Domnului. Maghiarii, polonezii, si mai ales cehii au mai multe universitati in top, din cate retin ca cea din Szeged sta cel mai bine. Deci cu vecinii din estul European nu ne putem compara, iar aia pe care ii credeam noi in lumea a III-a, ne dau lectii de invatamant de calitate. E ceva….

Multi ministri care se perinda pe la ministerul Educatiei, Invatamantului , sau cum se va mai cameleoniza el, s-au crezut salvatorii natiunii si s-au pus pe schimbat cate ceva: de la denumiri, la curricule. Stiu, mi se va spune ca cel putin pentru invatamantul univesitar de cativa ani buni exista ceva autonomie, si cum isi asterne – asa doarme fiecare. Da, dar datoria unui stat este de a forma un sistem educational competitiv, capabil sa dezvolte resursa umana, sa continue sa dezvolte abilitatile, inteligenta si initiativa neamului, indiferent de cine se ocupa de aplicarea acestor principii.

Si acum ma uit la ce reforma vrea sa faca acest ministru, care mai bulibaseste odata in plus sistemul cu ideile sale, si mi-l readuc in memorie pe bietul Cristi Adomnitei, care fara a avea vreo banuiala despre numarul de stele de pe stindardul UE, a avut in scurtul sau mandat bunul simt de a moderniza putin invatamantul, cel putin la nivel de dotari, de infrastructura, daca nu a avut timp sau nu a fost apt si pentru caracterele lui. Atunci nu prea a ramas scoala fara tamplarie noua, universitate fara cate un laborator modernizat, etc. Din pacate, saracul Cristi a fost bagatelizat si ironizat de catre presa de cate ori s-a putut, pana l-au mazilit si proprii colegi de cabinet pe motiv ca se pierde capital electoral.

Acestea fiind zise, nu pot decat sa sper ca noul an univesitar 2010 – 2011 ne va aduce mai putine batai de cap si mai multe sanse pentru viitor! Curios de reactii…

Facebook Comments

7 comments

  1. Universitatea Transilvania a fost modernizata cu bani din fonduri europene si fonduri proprii (mai ales de la Facultatea de Stiinte Economice), daca tot spui ca ai studiat fenomenul, studiaza-l cu atentie. Pentru ca dai uneori informatii eronate si nu e bine ca la inceput de drum sa iti fidelizezi cititorii cu informatii neconforme cu realitatea. 🙂
    Titlul spune “a fi student la Transilvania” dar tu ne vorbesti la modul general de universitati, ministrii si ministere. Ce are para cu marul? In afara faptului ca sunt fructe amandoua?

  2. mai andrei, era faptul ca si ea face parte din invatamantul romanesc, despre legatura dintre mere si pere ar trebui sa intreb eu cand in acelasi post introduci ca Vadim Tudor 3-4 subiecte total diferite, unde numai tu vezi conexiunile. Iar despre modernizari, eu am spus ca au fost modernizate in general unitati de invatamant, nu si fiecare corp al Univ Transilvania de unde a avut parte de finantari. Vad o usoara frustrare in ceea ce scrii… nu e bine

  3. Frustrare?? 😛 Bun cuvantul, insa numai ca intre mine si frustrare nu poate exista semnul de egal, mai ales in dimineata asta.
    Cat despre ce subiecte si cum le abordez fiecare apreciaza cum doreste. Asta e parerea ta, o respect.
    Dar ti-am spus, titlul cu continutul articolului nu se intalnesc decat daca sta un politist in mijlocul intersectiei si dirijeaza circulatia. 😛
    Eu vorbeam de aproape intreg campusul Universitatii Transilvania nu doar de cate un corp in parte 🙂

  4. Andrei,
    ba mie mi se pare că are legătură ce a scris Mihai în titlu, cu ce se regăseşte în conţinut. În plus, este doar o a doua parte a articolului de ieri, ceea ce elimină din faşă “acuzaţia” ta. Mihai are multe de spus, şi bine face că nu e zgîrcit cu el însuşi şi nici cu noi, cititorii. În general, a cam fost pe subiect. 😉

  5. Ok, imi retrag “acuzatiile” in fata marinimiilor voastre. Si o sa-mi vad de drum in continuare fara a-mi mai spune parerea critica obiectiva sau subiectiva legata de orice fel de subiect. Jos palaria 🙂

  6. Nici nu e frumos sa fii critic , mai ales ca voi ca stiti de atatia ani si aveti si telefoane pe care puteti sa le folositi oricand si se pare ca celor de la brasovul tau si prinbrasov.com chiar le-au placut ce a scris Mihai si asta spune totul …. Bravo Nanule, se pare ca atunci cand taci (adica postezi pe blog) estio mult mai calculat 😀 (asta o completarea la discutia noastra de aseara :P)! Felicitari din nou si tre sa`mi dai 10 % din costul ochelarilor ca-mi stric ochii mai tare pe bloguri, dar cu placere !

Leave a Reply